Departamentul de digital

Recunosc de la început că m-am apucat de scris cu o preconcepție solidă: credeam că diferența dintre audiența media scrisă vs. online e de ordinul 1 la 10 în favoarea online. Nu de altceva, dar nu mai văd oameni citind ziare ca pe vremuri. Am rezervele mele legate de studiile de audiență când la un singur ziar – Adevărul – la un tiraj declarat de 7.594 de exemplare difuzate, audiența rezultată este de 139.000 de cititori…

Am avut problema asta de când mă știu, pentru că nu reușesc să înțeleg cum un ziar (ăla din hârtie de ziar subțire, friabilă etc.) poate să reziste să fie citit de 20 de persoane. Nu mai vorbesc că pe vremurile „ălelalte” se făcea citirea ziarului în colectivul de oameni ai muncii, ceea ce nu prea mai văd acum. Oricum, dacă mă rezum la simpla constatare că la același tiraj de 7.594 de exemplare, http://www.adevarul.ro are 535.066 de vizitatori unici, preconcepția mea începe să fie validată.

newspaper-1197636

Eu sunt inginer de formație, așa că numerele manifestă, în continuare, o fascinație deosebită pentru mine. În cazul de față, mă fac să-mi pun următoarea întrebare – dacă publicul tău este 10% pe print și 90% în online, care este distribuția normală a activității într-o agenție? E o întrebare ironică!

Comunicarea a fost, întotdeauna, legată intrinsec de mecanism – mesaj, canal de comunicare, audiențe. De prin anul 2008 încoace, audiența online a început să crească exponențial. Și tot de atunci agențiile de PR au fost nevoite să se adapteze. Atunci au început să apară „departamentele” de digital. Atâta doar că în viața digitală ritmul este nebunesc.

Astăzi 90% – nouă-zeci-la-sută!! – din audiență e online. Dacă nu ai TOATĂ agenția lucrând și pe digital și pe print și IRL, atunci ai o problemă mare. Nu mai poți avea un simplu departament „specializat”. Adică ceilalți ce fac? N-au telefoane mobile, n-au cont de fb, n-au twitter, n-au instagram, n-au auzit de snapchat sau de youtube? Cine nu e în stare să scrie un post pe fb sau twitter, dar crede că e în stare să scrie un comunicat de presă pentru „print”, ar trebui să se uite în jur, că a rămas în urmă. Dar și cine e atât de „digital specialist” încât nu e în stare să scrie decât un post pe fb sau twitter, ar trebui să se uite în jur, că nu e încă specialist în nimic.

Capcana digital-ului e subtilă. E simplu să cazi în ea și să crezi că un „specialist” în 140 caractere e un om de comunicare. Nu e. Încercați un experiment simplu: vorbiți o oră cu colegii voștri (sau, și mai bine, cu familia, acasă, că poate e mai sigur 😀 ) în secvențe de 140 de sunete urmate de pauze 😀 .

Trăim în același timp în lumea reală și în cea digitală, conectați și mobili. Am inventat TL:DR dar căutăm cărți pentru a ne umple timpul liber. Vedem filme 3D, ne jucăm sau colorăm mandale online. Comunicarea nu mai trebuie să diferențieze între digital și print mai mult decât se diferenția pe vremuri între un ziarist de agenție de știri și unul de săptămânal. Ambii trebuiau să știe să scrie bine. Mai mult de 140 de caractere.

Nimic nu se schimbă. Totul se transformă 😀

Surse: BRAT, SATI

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: